Like Common People

De șapte ani încerc să îi demonstrez Bucureștiului că nu sunt aceeași țărăncuță din prima zi de facultate, cu sacou negru, pantofi negri și șosete albe. Mă chinui să îi arăt orașului ăstuia că știu mai bine ca un bucureștean care sunt străzile mișto și bodegile de frecventat. De-a lungul timpului, am citit din scoarță în scoarță Omagiu, Republik, Tataia, DOR, sub25, am vânat bloggerii underground și petrecerile cu circuit închis, am învățat unde sunt second hand-urile care contează și buticurile de unde se aprovizionează hipsterii, am scos bani grei din buzunar pentru restaurantele vegane sau mi-am rupt picioarele, câutând bombe de restaurante, cu animale împăiate și toată recuzita, dar unde știam că se duc regizorii și criticii de film.

Mi-a luat șapte ani să îmi dau seama că orașului nu-i pasă nici cât negru sub unghie de mine, și că o să intru în malaxor în final, și cu doamna din tramvaiul 21, și cu Patapievici. Recunosc că am obosit și că visul meu de biropată este mai mult decât realizabil: vreau să mă uit în fiecare luni seară la Game of Thrones, de pe un site obscur și plin de spam. Vreau să bag un fast food când vin bonurile de la job și să îmbrac zilnic cum vreau eu. Uniformizarea nu-i un lucru rău, e călduță ca o bancă din IOR.

Uniformizarea îmi reduce pornirile de ego și o ține în cușcă pe tărăncuța complexată care vrea să se simtă specială. Cu o doză de bere în mână, îmi dau seama că pe noi toți ne unesc câteva repere în viață: moarte, naștere, supraviețuire, sete, plăcere. Captain Obvious ne spune că toți căutăm plăcerea și evităm durerea. Și nimeni nu ne înțelege mai bine, într-o zi de căcat, ca domnul de la shaorma, care întreabă: picant, dulce?

Uniformizarea înseamnă să fii liber. Nu mai vreau să vezi, dragă București, în reflexia unei clădiri de sticlă, cât de minunată sunt. Le pasă de cine sunt prietenilor mei, cărora, din fericire, nu trebuie să le (mai) demonstrez nimic.

 

articol scris în ianuarie 2015, în speranța să fie publicat într-o revistă despre București. N-a mai fost publicat.

Leave a Reply