îmi place iarna când

îmi place iarna când e-atât de frig că-mi îngheaţă firişoarele de păr din nas

atunci îmi dau seama că sunt vie pe dinăuntru la fel de mult ca în afară

mai pâlpâie ceva în mine, cât arde un chibrit.

altminteri mă uit pe geam afară şi mă păcălesc că sunt într-un film american de crăciun

în care dorinţele cuiva se împlinesc (mai puţin ale mele, fiindcă eu sunt vocea auctorială)

bucureştiul ăsta reuşeşte să mă transforme într-un observator anonim

până la primăvară, când ies din hibernare

 

 

Leave a Reply